Și se făcea că prin Ardeal
Umbla de-o vreme Iancu iar,
Trecând îngândurat pe cal
Și cu pistoalele-n șerpar.
Era tot tânăr și fecior,
Și-avea pe chip surâsul blând,
Și ochii mistuiți de dor
Arzând pe fața lui de sfânt.
(Refren:)
Focuri se-aprind din deal în deal,
Și cerul țării e curat
Când trece noaptea prin Ardeal
Iancu Avram îngândurat.
El se oprea din când în când
S-asculte-n noapte nemișcat
Zbaterea codrilor în vânt
Trecând spre el ca un oftat.
Frunza-i în cale de cădea
În legănare și alin,
De aur toată se făcea
Și iarba toată de argint.
(Refren)
Mesteceni - lumânări de foc -
Ardeau cu foșnet tremurat,
Să-i fie drumul cu noroc
Și aerul înmiresmat.
Iar moții lui de dor plângând
Din munți bătrâni, din verde plai
Veneau să-l vadă viu trecând
Pe-al lor de-a pururi tânăr crai.
(Refren)