În ţara de unde vin, bărbaţii au nume de frunză
Şi chipuri de zei lucrători.
Ei se însoară adesea cu flori
Cărora le zic femei, redându-le frumuseţea ascunsă.
Ţara de unde vin călător
E-o ţară, e-o ţară de dor
Ţara de unde vin călător
E-o ţară, e-o ţară de dor
De dor
După obiceiuri străvechi,
În tot ce zidesc îşi îngroapă dragostele suave.
Pâlpâie seara iubirile lor ca aurul focului
Pe Argeş, pe Olt, pe Târnave.
Ţara de unde vin călător
E-o ţară, e-o ţară de dor
Ţara de unde vin călător
E-o ţară, e-o ţară de dor
De dor
În ţara de unde vin, soarele-i statornic în dragoste
Sărutând în fiece zi, pădurile
La fel către seară
Stelele, luna…
Ţara de unde vin călător
E-o ţară, e-o ţară de dor
Ţara de unde vin călător
E-o ţară, e-o ţară de dor
De dor…