Norii-s de-argint și zboară departe,
Cerul e înalt, tăiat în cleștar,
Noaptea-i o perdea,
Și-n fereastra mea,
Doar umbre care încet dispar...
Când nu ești aici mi-e camera goală,
E timpul leneș, mult prea lung...
Deloc nu mi-e somn,
Și-n loc să adorm,
Încerc cu gândul să te-ajung...
Se înseninează cerul departe,
Ceața dispare, ruptă în fâșii...
Străzile-s pustii dacă tu, dacă tu nu vii,
Degeaba începe, începe o nouă zi...
Nu te îndepărta,
Nu mă mai lăsa
Singură s-aștept.
Nu te răzgândi,
Nu mă ocoli,
Nu mai fugi...
Nu te îndepărta,
Nu mă mai lăsa
Singură s-aștept.
Nu te răzgândi,
Nu mă ocoli,
Nu mai fugi...
Și e linişte iar, aproape de mine,
Prea triste visele îmi sunt...
De ce nu ești aici să-mi poți vorbi
Să-ți pot vorbi,
S-apropii cerul de pământ ?
Și e liniște iar, aproape de mine,
De ce n-auzi chemarea mea ?
Te strig mereu, te strig în gând
E inima mea ca un ceas bătând.
Se înseninează cerul departe,
Ceaţa dispare, ruptă în fâșii...
Străzile-s pustii dacă tu, tu nu vii,
Degeaba începe, începe o nouă zi
Nu te îndepărta,
Nu mă mai lăsa
Singură s-aștept.
Nu te răzgândi,
Nu mă ocoli,
Nu mai fugi...
Nu te îndepărta,
Nu mă mai lăsa
Singură s-aștept.
Nu te răzgândi,
Nu mă ocoli,
Nu mai fugi...
(bis)
Nu te îndepărta...
Nu te îndepărta...
Nu te îndepărta...