Apără-mă, frunză de tei,
te rog, mă apără:
sălbatic duşmanii mei
tună şi scapără.
Păzeşte-mă, frunză de dud,
te rog, mă păzeşte:
prietenii m-au vândut
mol-do-ve-neş-te.
Loveşte-mă, frunză de măr
cu neândurare:
am căutat adevăr
în trădare.
Ascunde-mă, frunză de soc,
te rog, mă ascunde:
indivia-i cu noroc
aici şi oriunde.
Alină-mă, frunză de nuc,
te rog, mă alină:
speranţele-au ars ca pe rug,
ah, fără lumină...