N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi,
zâmbesc numai acei care suspină,
De n-ai fi râs, n-ai fi știut să gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină (x2).
Și dacă singur rana nu-ți legai
cu mâna ta n-ai unge răni străine,
N-ai jindui după un colț de rai,
de n-ai purta un ciob de iad în tine (x2).
Nu te ridici spre slăvi până nu cazi
cu fruntea grea în pulberea amară,
Și dacă-nvii în zâmbetul de azi,
e c-ai murit în lacrima de-aseară (x2).