Antirazboinica

Puţine lucruri au rămas civile

În acest veac ploios şi militar

Nu zile ci permisii de zile

Copiii drepţi din mumele lor sar

Pendulele ca nişte cizme sună

Scrâşnind pe-un sterp si refuzat nisip

Sunt treizeci de războaie într-o lună

Şi toate poartă moartea în aripi

Nici moartea nu mai are nici un farmec

În acest veac cu foarte mulţi soldaţi

Sub teii înfloriţi stam ca sub arme

De stele când suntem mitraliaţi

De altfel şi de observat e lesne

Şi de simtit pe propriul grumaz

Că de la conştiinţă până la glezne

Omul e o manta cu simţuri azi

Civile au rămas lucruri puţine

Nici inima nu are ritm civil

Şi înregimentarea prinde bine

Civilului prea bleg şi prea umil

Zâmbiţi, soldaţi, e ceasul învierii

Copiii drepţi din mumele lor sar

Ne temem dar să îşi salute ofiţerii

În acest veac ploios şi militar.