Am pierdut subiectul din nou
Spune-le prietenilor tăi să-și ascută dinții
Sunt câteva lire de făcut
Și sufletul meu e într-o stare jalnică
Așa că vino jos, ești un iubitor gol
Viermi ies din tâmplărie
Iar șerpii încep să cânte
Simți fiorul,
Târându-se pe ceafa ta?
Incep să mă revărs.
Chiar credeai că mă poți repara?
Îți vor vinde oasele pentru un alt sul.
Așa că ascute-ți dinții.
Spune-ți că e doar o afacere.
Viermii ies din tâmplărie.
Lipitorile se târăsc din murdărie.
Șobolani ies din găurile pe care le numesc casă.
Mă destram,
Iar șerpii încep să cânte.
Nu spune că mi-e mai bine mort,
Căci raiul e plin iar iadul nu mă va avea.
Nu-mi vei face puțin loc în patul tău?
Oh, mă poți închide în inima ta,
Și să arunci cheia.
Nu mă vei scoate din capul meu?
Sunt doar un ”ar fi fost”, ”ar fi putut fi”
”Ar fi trebuit să fie”, ”nu a fost niciodată” și ”nu va fi niciodată”.
Așa că ascute-ți dinții.
Spune-ți că e doar o afacere.
”Ar fi fost”, ”ar fi putut fi”
”Ar fi trebuit să fie”, ”nu a fost niciodată” și ”nu va fi niciodată”.
Viermi ies din tâmplărie
Iar șerpii încep să cânte
Viermii ies din tâmplărie.
Lipitorile se târăsc din murdărie.
Șobolani ies din găurile pe care le numesc casă.
Mă destram,
Iar șerpii încep să cânte.
Dacă nu poți să te avânți cu vulturii,
Atunci nu zbura cu stolul.
Tot te înalți?
Ți-ai prin propia reflecție,
În cuțitul din mâna mamei?
Sau în iadul din ochii tatei?
Dacă nu poți să te avânți cu vulturii,
Atunci nu zbura cu stolul.
Încă ești aici?
Eram cavalerul tău în armulă strălucitoare?
Mărul din ochiul tău?
Sau doar un pas de cățărat?
Dacă nu poți să te avânți cu vulturii,
Atunci nu zbura cu stolul.
Tot te înalți?
Ți-ai prin propia reflecție,
În cuțitul din mâna mamei?
Sau în iadul din ochii tatei?
Dacă nu poți să te avânți cu vulturii,
Atunci nu zbura cu stolul.
Încă ești aici?
Eram cavalerul tău în armulă strălucitoare?
Sau mărul din ochiul tău?
Sau doar un pas, un pas nenorocit de urcat?