E noaptea târziu, iar eu sunt treaz.
Eşti numai tu ideea mea fixă.
Cu tine îmi era mai bine,
Cu cât mai mult la tine mă gândesc,
Cu-atât mai mult pe tine te doresc.
Toată mizeria făcută pentru a te avea,
Pentru această iubire, ce era un fruct necopt.
Şi acum, când te iubesc mai mult, te pierd.
Din nou, din nou, din nou,
Căci eu, din acea seară,
N-am mai făcut dragoste fără tine,
Şi de nimic nu-mi pasă, fără tine.
Chiar dac-aş întâlni un înger, am să-i spun:
"Nu mă faci să zbor la fel de sus ca ea."
E noapte târziu, iar eu sunt treaz,
Şi mă îmbrac, şi mă dezbrac.
Mă agită această dorinţă,
Şi mai devreme ori mai târziu o voi da-n bară:
Am să fac pe nebunul şi-am să vin la tine acasă,
Am să arunc cu pietre prin fereastra deschisă,
Şi-am să dau cu picioarele în uşa-ţi închisă, închisă.
Din nou, din nou, din nou,
Căci eu, din acea seară,
Nu am mai făcut dragoste fără tine.
Şi de nimic nu-mi pasă, fără tine.
Din nou, iubire, din nou...
Off, din nou, iubire, din nou...