Ador vântul care ne stârnește,
când se joacă prin părul tău,
când tu devii balerină,
ca să-l urmezi cu pași grațioși.
Ador când fugi radioasă,
să te arunci în brațele mele,
când te faci mică, mică,
să te așezi pe genunchii mei.
Ador soarele ce apune,
când se-ntinde cu lentoare.
Dar ador să sper, credul,
că pentru noi se aprinde.
Ador mâna ta care mă liniștește,
când mă pierd în adâncul beznei,
și vocea ta are murmurul
izvorului speranței.
Ador când ochii tăi de ceață
mă învăluie cu blândețea ta.
Și, ca pe o pernă de puf,
fruntea mi se odihnește pe inima ta.