Amintiri [English translation]

E mult de când te-ai dus : e-o veșnicie !

Câți ani în părul meu au nins;

Și câte flori din crâng, de iasomie,

S-au dus, s-au dus !

Dar ce n-aș da să mai apari în gând,

Și ochii tăi să-i mângâi rând pe rând !

Închid pe-ai mei ca să visez de tine,

Și-adorm plângând...

Cu picuri de mărgăritar în gene,

Cu sufletul pustiu de dor,

Pe-un drum de stea a coborât alene

Un călător.

Iubitul meu cu chip ca din povești,

De ce ești trist, nu vezi ce aproape-mi ești ?

De-ar ține visul mult, și-o veșnicie

Să mă iubești !

Am vrut să știu dac-ai fost tu, iubite,

Sau umbra ta, în visul meu...

Așa cum ai plecat, pe nesimțite,

Mi-e tare greu.

Vor trece ani, și pe același drum

Ne-om întâlni din nou, dar la ce bun ?

Ca doi străini vom fi, ca două umbre

Făcute scrum...