Amintirea paradisului

Când eram mai tânăr şi la trup curat,

Într-o noapte floarea mea eu te-am visat:

Înfloreai fără păcat, într-un pom adevărat,

Când eram mai tânăr şi la trup curat.

Nu ştiam că eşti femeie - eu bărbat

Lângă tine cu sfială m-am culcat.

Şi dormind eu am visat; tu, visând ai lăcrimat,

Când eram mai tânăr şi la trup curat.

E pierdută noaptea-ceea de acum!

Carnea noastră doar mai ştie-al ei parfum.

Poamele ce-n pomi azi stau, gustul cărnii tale-l au

Şi cad toate (mâne) putrede pe drum.

Fă-l să fie, Doamne sfinte, numai om

Pe acel care ne-a ispitit subt pom,

Şi când pomul flori va da, fă-l să-i cadă carnea grea,

Cum cădea-va, după cântec mâna mea!