Îmi amintesc nopţi nedormite
Când noi citeam la lumina lumânării
Şi afară, pe geam,
O nouă lume făcută din zăpadă.
Un milion de fulgi câzând,
Un milion de stele ce ating pământul,
Atâtea secrete de aflat
Printre zăpada ce cade.
Poate că eu cad,
Spune-mi, să ating pământul?
Poate că nu voi scoate nici un sunet
În întunericul de pretutindeni.
Tăcerea unei nopţi de iarnă
Aduce amintiri pe care le păstrez,
Amintindu-mi de o lumină albăstruie a lunii
Pe zăpada căzută.
Poate că eu cad,
Spune-mi, să ating pământul?
Poate că nu voi scoate nici un sunet
În întunericul de pretutindeni.
Noaptea, îmi închid fereastra,
Las cerului lacrimile lui albe
Şi totul e luminat de lumina lumânării
Printre zăpada ce cade.
Şi totul e luminat de lumina lumânării
Printre zăpada ce cade.