Îmi amintesc un prieten sincer
şi o străduţă suburană.
Câţi ani să tot fi trecut oare
pe sub podurile de cale ferată
Dar azi suntem atât de diferiţi:
tu, care trăieşti într-alt oraş departe
te-ai schimbat, eşti atât de diferit
că greu te mai recunosc.
Cel mai bun prieten, stai aşa cum eşti!
Nu mă mai opresc să văd apusul,
dar poate că am luat mai mult decât era al meu.
Conduc repede să scap de timp,
fac apeluri de la distanţă spre Dumnezeu
Dar azi suntem atât de distanţi!
Să te văd atât de liniştit, mă întreb: cum o faci
Trebuie să ai ceva rai ascuns
sau să-ţi pregăteşti capcane pentru dorul tău...
Să se-ntâlnească azi din nou, tu şi eu,
ca mai înainte, aici, tu şi eu
Prieten vechi, plec departe,
dar în suflet, las un loc
cu doar o bucată de melancolie.
Nu-i simplu să-ţi ajustezi persoana interioară
să muţi o bucată şi cealaltă să cadă
Dar dacă u spui că viaţa-i magică
Cred, că eşti tu cel care o spune
Mâine vom fi atât de-ndepărtaţi
Poate am să-ţi scriu câteva rânduri şi-ai să înţelegi...
Sper că o nouă zi va răsări
că acest tunel se va termina...
Să se-ntâlnească azi din nou, tu şi eu,
ca mai înainte, aici, tu şi eu
Prieten vechi, plec departe,
dar în suflet, las un loc
cu doar o bucată de melancolie.
Inimi mereu tinere, tu şi eu
cât de adevărat: tu şi eu!
Prieten vechi, plec departe,
dar în suflet, las un loc
un loc pentru bucuria ta...
Să se-ntâlnească azi din nou, tu şi eu...