Nu e rău că, ascuns
Sub cenuşiul oraşului,
E cineva care e căutat
Şi care va fi găsit.
Nu e rău că destinul
Nu pleacă-n vacanţă aproape deloc,
Şi că ora, ziua, locul
Nu le încurcă niciodată.
Nu e rău că există încă
Unul cu idei asemeni mie,
Şi care, când se-ndrăgosteşte,
Ne scrie poezie.
Nu e rău că mă trezesc
Şi când privesc, te văd pe tine,
Şi că primul tău "bună dimineaţa!"
Miroase a cafea.
Să ne iubim un pic!
E o dulce maladie,
Cea mai frumoasă dintre toate.
Când ea vine, tu nu mai pleci.
Să ne iubim un pic!
În ciuda unei lumi care
Nici măcar nu ştie că exişti
Şi că eşti cu mine.
Nu e rău că iubirea
Nu depinde de vârstă
Şi că, în fond, e o specie stranie,
Care nu se grăbeşte.
Nu e rău că e cam frig,
Aşa că ne-mbrăţişăm un pic.
Azi afară e vreme urâtă,
Pe când înăuntru nu e.
Să ne iubim un pic!
E o stranie maladie,
Cea mai frumoasă dintre toate.
Când ea vine, tu nu mai pleci.
Să ne iubim un pic!
E o dulce maladie,
Care te ia şi care te face
Să zbori.
Nu e rău că se plânge
Chiar şi de fericire,
Şi că fiecare furtună
Se descarcă şi se duce.
Că există anotimpurile
Contra monotoniei,
Şi că îndrăgostiţilor
Le oferă azur şi bucurie.