Amărâtă turturea lyrics

Amărâtă turturea

Când rămâne singurea,

Că soţia şi-a răpus,

Jalea ei nu e de spus.

Cât trăieşte, tot jeleşte,

Şi nu se mai însoţeşte,

Umblă prin flori, prin livede,

Nu se uită, nici nu vede.

Şi când şade câteodată

Tot pe ramură uscată;

Umblă prin pădurea-adâncă,

Nici nu bea, nici nu mănâncă.

Unde vede apă rece,

Ea o turbură şi trece;

Unde apa e mai rea,

O mai turbură şi bea.

Unde vede vânătorul,

Acolo o duce dorul,

Ca s-o vadă, s-o lovească,

Să nu se mai pedepsească.

Când o biată păsărică

De dor inima îşi strică,

Încât primeşte să moară

Pentru a sa soţioară,

Dar eu om cu-naltă fire

Decât ea mai cu simţire,

Cum poate să-mi fie bine?

Oh, amar şi vai de mine!