Mi-au dat paşaport cu copertă verde şi stemă,
"E-o culoare bună", mi-am zis, "nici un fel de problemă !"
Se pare totuşi că ceva n-a ieşit la tipar,
Fiindcă-n străinătate e privit ca un lucru bizar...
La-nceput am crezut că-i vorba de curiozitate
Şi că se rezolvă cu puţin mai multă publicitate;
Dar uite că au trecut aproape trei ani
Şi grănicerul german şi cu mine parcă sîntem duşmani !
Oare de ce ?
Oare de ce ?
Oare de ce ?
Reacţii ciudate provoacă acest paşaport...
Cred că trebuie un studiu - şi trebuie făcut un raport:
De ce, cînd îl scot, sprînceana din faţă se-nclină
Şi, brusc, nu mai ştie slovacul nici o limbă străină ?
De ce doar l-atinge francezul şi stă ca pe ace,
Se strîmbă la poză şi nici măcar viza lui nu-i mai place ?
Chiar dacă-i nou paşaportul, proaspăt ieşit de sub strung,
Fiecare pagină goală e cercetată-ndelung...
Oare de ce ?
Oare de ce ?
Oare de ce ?
Am fotografie cu costum şi cravată (alb-negru),
Sînt pieptănat frumos, mustaţa-i la fix aranjată (alb-negru)
Şi cu toate astea, de cînd am acest paşaport (mai mult alb),
Se uită lumea la mine ca la proaspăt ieşitul din cort ! (mai mult negru)
Mi-a spus un prieten: "Poţi să-l arunci la gunoi,
Nu-i bun să te duci, e bun doar să vii înapoi !"
N-o fi bun paşaportul, dar situaţia, tovarăşi, e clară:
Pe rupte, pe rupte, pe rupte se pleacă din ţară !
Oare de ce ?
Oare de ce ?
Oare de ce ?
Oare de ce ?
Oare de ce ?
Oare de ce ?
Oare de ce ?
Oare de ce ?
Oare de ce ?