Uneori mă întreb dacă exist cu adevărat
În viața mea, nu sunt decât un spectator
Mă rănesc, dar discret
Psihologul mi-a zis: ,,E doar un aspect al fricii tale"
Și când mi-e rău, mă simt viu puțin
Se face noapte când se aprind luminile
Aproape uităm că suntem triști
Ei văd doar că sunt pe Lună
Nu vor să vadă că mă eclipsez singur
Am nevoie să fiu singur
Luminile orașului picură pe scenă
Tu ai fost singura
Dar ochii tăi sunt negrii, cerneala a înlocuit seva
Nu am nevoie de tine
Mă simt în derivă în ultima vreme
Spunem că universul e infinit
Spunem și că se întinde
Dar în ce se întinde?
Nu am picioarele pe pământ
Am nevoie de spațiu
Mi-e frică de fața ta ascunsă
Nu am picioarele pe pământ
Pentu mine, nu reprezinți nimic
Mi-e frică de fața ta ascunsă
Uneori mă întreb dacă exist cu adevărat
În viața mea, nu sunt decât un spectator
Mă rănesc, dar discret
Psihologul mi-a zis: ,,E doar un aspect al fricii tale"
Și când mi-e rău, mă simt viu puțin
Mă simt în derivă în ultima vreme
Spunem că universul e infinit
Spunem și că se întinde
Dar în ce se întinde?
Nu am picioarele pe pământ
Am nevoie de spațiu
Mi-e frică de fața ta ascunsă
Nu am picioarele pe pământ
Pentu mine, nu reprezinți nimic
Mi-e frică de fața ta ascunsă
Cum de am ajuns aici
În ciuda unei infinități de traiectorii posibile
Destinul a ales să ne conducă precis spre acest moment în univers
Cine ar fi putut prezice ce ne-a rezervat trecutul