O dată, cu mult timp în urmă am auzit un cântec
Care a dat viață Pământului și Universului.
Împreună vom ucide încă o teamă
Jubjub* este o pasăre care sperie nălucile trecutului
Închide ochii, dar trage cu ochiul
Adevărul /realitatea/ e ușor de văzut.
Suntem aici
Cutreierând nesfârşitele prerii
Scriind povestiri fără sfârșit
Construind propria noasră Vale
Suntem aici
Îndurerați cu fețele întristate
Cucerind cele mai întunecate locuri
E timpul să ne odihnim acum și să terminăm spectacolul
Iar musica va deveni, una cu strălucirea alpină.
Ţinându-ne de mână spre lumina călăuzitoare
Tu, ca basm în rochia albastră cu alb
Tu, eşti calea mea, casa mea, steaua mea
O minunată poveste în basm
Iar când lucrurile trebuie să meargă mai departe
Eu te voi înveli într-un pat de zăpadă
Pictez în alb, tăcuta vale pe care am construit-o
Împreună vom dormi
Devoraţi de viaţă.