Eram un călăreţ de la miezul nopţii pe un nor de fum,
Puteam să fac o femeie să aştepte la fiecare bătaie a ceasului,
Eram un om de oţel,
Aveam un plan măreţ,
Dar eram singur.
Te puteam auzi
La fiecare adiere a vântului,
Îmi amintesc cum a început să-ţi tremure corpul,
Oh, ce mai noapte a fost!
Şi în starea în care sunt,
Sunt încă singur.
Şi cu toate minunile create pentru Pământ
Şi cu toate inimile din întreaga creaţie,
Cumva ajung mereu singur,
Ajung mereu singur.
Aşa că eu cânt, aştept,
Căci ştii că iubirea are nevoie de timp,
Am ajuns atât de departe,
Doar la distanţă de o bătaie de inimă
Şi e a mea,
Nu vreau să fiu singur.
Ei bine, cum nu am nici un mesaj de la robotul tău telefonic
Şi cum eşti ocupată în fiecare minut,
Stau acasă,
Îmi imaginez că-ţi pasă,
Te simt pretutindeni,
Dar sunt tot singur.
Sunt într-o roată a norocului cu o schimbare de noroc
Căci ştiu că nu-i raiul, e iubire sau ură?
Sunt obiectul durerii?
Sunt străinul din ploaie?
Sunt singur.
Şi dacă există slavă de privit,
Poate că-i doar imaginaţia mea,
O altă poveste de spus.
Aşa că eu cânt, aştept,
Căci ştii că iubirea are nevoie de timp,
Am ajuns atât de departe,
Doar la distanţă de o bătaie de inimă
Şi e a mea,
Nu vreau să fiu singur.
Şi toate minunile create pentru Pământ
Şi toate inimile din întreaga creaţie,
O altă poveste de spus.
Aşa că eu cânt, aştept,
Căci ştii că iubirea are nevoie de timp,
Am ajuns atât de departe,
Doar la distanţă de o bătaie de inimă
Şi e a mea,
Nu mai vreau să fiu singur.
Plecată, dar nu uitată,
M-a prins ploaia şi nu-i nimeni acasă,
Înfrunt căldura nopţii,
Cea pe care o iubeşti are o inimă de piatră.
Radiază şi caută lumina
Şi mai devreme sau mai târziu o să navighezi pe oceanul tău
(Nu vreau să fiu singur)
Şi nu mă mai vezi,
M-a prins ploaia şi nu-i nimeni acasă
(Şi nu vreau să fiu singur).