E greu să ții furtuna departe
Când ferestrele nu se închid niciodată
Iar casa se simte ca un cimitir acum
De parcă dușumelele ascund oseminte
Și ți-am pierdut chipul
Îmi scapă printre degete acum
Iar toată lumea e gri
Ca și cum ai luat culorile cu tine
Când te-ai dus și ai decedat
Îmi amintesc cum arăta dormitorul
Când te-ai dus să-ți vezi Domnul
Cearșafurile erau vraiște
Iar hainele tale erau toate distruse
Într-o grămadă lângă ușă
Și chiar dacă sângele meu curge așa cum o făcea și înainte
Singura diferență e că acum abia de-l mai simt
Așa că am adunat toate planurile și delictele noastre
Și le-am dat la toate foc
Singurul lucru care mă lega de locul ăsta
L-ai luat cu tine când ai murit
Așa că adio, adio