Un adio fără motive,
câțiva ani inutili...
M-am obișnuit cu sărutările tale
și cu pielea ta de culoarea mierii,
și cu trupul tău ca un spic,
cu râsul tău și cu ființa ta.
Vocea mi se frânge când te chem,
și numele tău devine iederă,
care mă îmbrățișează și între ramurile ei
îmi ascunde tristețea.
Ceva din mine, ceva din mine,
ceva din mine e pe moarte.
Vreau să trăiesc, vreau să trăiesc,
să știu de ce pleci, iubire.
Pleci, iubire,
dar vei rămâne,
pentru că faci parte din mine.
În casa și-n sufletul meu
există un loc pentru tine.
Știu că mâine, la deșteptare,
nu voi găsi pe cine găseam înainte,
iar în locul tău va fi un gol
mare și mut ca sufletul...
Ceva din mine, ceva din mine,
ceva din mine e pe moarte.
Vreau să trăiesc, vreau să trăiesc,
să știu de ce pleci, iubire.
Pleci, iubire,
dar vei rămâne,
pentru că faci parte din mine.
În casa și-n sufletul meu
există un loc pentru tine.
Ceva din mine, ceva din mine,
ceva din mine e pe moarte.
Vreau să trăiesc, vreau să trăiesc,
să știu de ce pleci, iubire.
Ceva din mine, ceva din mine,
ceva din mine e pe moarte...