Alfonsina y el mar [Romanian translation]

Prin nisipul moale care linge marea,

Mica ei urmă nu se mai întoarce,

O cale doar de durere și tăcere veni

Până la apa adâncă,

O cale doar de dureri tăcute veni

Până la spumă.

Știe Dumnezeu ce chin te-a însoțit,

Ce dureri vechi ți-au tăcut vocea

Ca să te lași legănată de cântul

Scoicilor marine,

Cântecul pe care-l cântă în fundul

Întunecos al mării,

Scoica.

Pleci Alfonsina cu singurătatea ta,

Ce poeme noi te-ai dus să cauți...?

O voce străveche de vânt și de sare

Îți mângâie sufletul și îl tot ia,

Și te duci acolo ca în visuri,

Adormită, Alfonsina, îmbrăcată cu marea...

Cinci mici sirene te vor duce

Pe drumuri de alge și corali

Și fosforescenți căluți de mare vor face

O serenadă lângă tine

Și locuitorii apei se vor juca

Curând lângă tine.

Coboară-mi lampa încă puțin,

Lasă-mă doică să dorm în pace

Și dacă el sună, nu-i spune că sunt aici,

Spune-i că Alfonsina nu se-ntoarce...

Și dacă el sună, să nu-i spui vreodată

că sunt aici,

Spune c-am plecat...

Pleci Alfonsina cu singurătatea ta,

Ce poeme noi te-ai dus să cauți...?

O voce străveche de vânt și de sare

Îți mângâie sufletul și îl tot ia,

Și te duci acolo ca în visuri,

Adormită, Alfonsina, îmbrăcată cu marea...