Alfama [Romanian translation]

Când în Lisabona se înnoptează,

Ca o barcă fără de pânze,

Toată Alfama pare

O casă fără de ferestre,

În care oamenii se potolesc.

Şi numai într-o lucarnă,

Refugiu pentru suferinţă,

Retrasă de Alfama,

Între patru umezi pereţi,

Patru pereţi de amărăciune,

Patru ziduri de nelinişte,

Noaptea se aude cânt,

Ce se ridică spre urbea

Ferecată în dezamăgirile sale,

Alfama împrăştie dor.

Alfama nu emană fado,

Se sufocă de lume, de singurătate,

Respiră rănite tăceri,

Înghite tristeţea pe pâine,

Alfama nu emană fado,

Şi niciun altfel de cânt.