Ar tre' să ne lăsăm ghidaţi de torţe, că-s multe,
Dar lumina n-are forţă, că-i de la forţe oculte,
Aşa că bâjbâim în beznă, căutând scânteia
Da' ochii sufletului rămân închişi, retine ideea
Că sistemu-i carnivor, se pregăteşte să te consume
Doar că regimu-i vegan, tre' să fiarbă legume
Si, victimelor le arde doar de joacă, de glume,
Parcă vor doar să petreacă. Mă seacă, pe bune,
Cum se ceartă pe sume, lăsând demoni în costume
Să-i îndrume-n raţiune spre genune, să-i îngâne-n,
Ritualuri păgâne şi-alte cutume nebune
Ce iau oameni din cătune şi din suflete rugăciune.
Li se spune să măsoare lumina-n watti şi lumeni,
Da' orice nu-i lumină divină e mare înşelăciune.
Îţi insuflă frica de lume
Ca un şarpe ce-ţi pune presiune
Pe carotida special ca să te sugrume.
Prezentu-i inestimabil stimabile atâta că viitorul
va veni insesizabil şi inevitabil,
Toţi simţim schimbarea, însă nimeni n-o susţine
Fiindcă teama-i chiar mai mare decât pericolul în sine.
Vărsai lacrimi odată,
Păcat de haina-ţi imaculată
Ce-acuma-i ca de sânge pătată
Cu mândria ce i-a făcut şi pe îngeri să cadă
Şi-i împiedică şi pe oameni să mai urce spre Tată.
[REFREN]
Poţi să-ncalci legile sau poti fenta procedura,
Dar nu strica natura şi nu denatura învăţătura
Şi tâlcuirile celor care chiar trăit Scriptura,
Înfruntând cu tot ura, împrumutându-ne căldura
Înimilor întelepte ca să ne deştepte.
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte.
Ţine de noi, prieteni, să facem alegeri corecte
În Babelul cu şapte miliarde de dialecte.
Şi-ar tre' să ne lăsăm ghidaţi de sfinţii părinţi
Dar ne minţim ipocriţi, de-aia ne simţim istoviţi,
Şi loviţi, şi răniţi, şi goliţi, şi goniţi,
De-atâta slavă deşartă şi dragoste de-arginţi.
Lene-n vene-n gene, temeri moderne de semeni, probleme,
Vedem semne dar pesemne vrei să credem că-i devreme.
Şi, renunţăm la cruce
Şi, ne-ndopăm cu rânced
Şi, ne-adăpăm cu sânge
Şi, ne-mărâm cu dulce.
Da', pentru mine-n sfârşit, e clar ca lacrima,
Că nu-i luminat un suflet care păstrează patima.
Păstrează datina ca face mai mult ca platina
Păstrează esenţa sau degeaba pui cratima.
Cu ochii vezi aurul,
Cu inima vezi cuvântul lui Dumnezeu egalând cu zero tot tezaurul
A cărui strălucire îţi ia vederea ca lui Saul,
Închizându-te într-un labirint ca Minotaurul.
Întelegi, omule bun? Eşti mic şi trecător
Sărmana efemerida aminteşte-ţi c-o să mori.
Fără slavă sau glorie, că nu-ţi aparţin ţie,
Aşa că lasă-le-nainte de-a pleca spre-mpărăţie.
C-adevărata bogăţie-e imposibil de exprimat de scriitori,
Imposibil de estimat de cercetători.
De-aia vezi realitatea din mediul înconjurător,
Dar simţi că în spatele ei se ascunde un alt adevăr
Şi...
[REFREN]
Poţi să-ncalci legile sau poti fenta procedura,
Dar nu strica natura şi nu denatura învăţătura
Şi tâlcuirile celor care chiar trăit Scriptura,
Înfruntând cu tot ura, împrumutându-ne căldura
Înimilor întelepte ca să ne deştepte.
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte.
Ţine de noi, prieteni, să facem alegeri corecte
În Babelul cu şapte miliarde de dialecte.