Albă iarnă dunăreană lyrics

Albă iarnă dunăreană

Cu zăpezi până la brâu

Culcă-n sarica bălană

Bărăganele de grâu,

Culcă-n sarica bălană

Bărăganele de grâu.

Năpădind zbătăi și rosturi,

Neaua urcă reci minuni:

Mistuiți în adăposturi,

Oameni și sălbăticiuni.

Peste sate fără vaduri

Își aruncă din duium

Uriașele plocaduri

Găurite rar de-un fum.

Nimeni liniștea nu sfarmă,

Doar ca-n some nedeslușit

Își descarcă-n gol o armă

Chiotul înăbușit.

Curge viscol ca pe vrană.

Nevăzută s-a închis

Țara fără de prihană

Sub omăt ca într-un vis,

Țara fără de prihană

Sub omăt ca într-un vis.

Iar la guri de văi, pe laturi,

Într-o noapte s-au durat

Strălucite-nvoalte caturi

Pentru Crivăț-Împărat.

Fulger-alb întreaga zare

Intră-n ochi, un junghi tăios,

Albul e atât de tare

Că devine veninos.

Si-n cumplita lor albețe

Dorm adânci pustietăți;

Pun troienii vămi răzlețe

Între mari singurătăți.

Românească iarnă veche,

Albe lumi, far de drumeți…

Trece-un lup într-o ureche

Pe gorgane de nămeți.

Trece-un lup într-o ureche

Pe gorgane de nămeți.