Alb şi negru lyrics

Cântec-descântec...

De alb să mă vindec,

de negru să mă vindec...

Albă mi-i noaptea

ce pleacă şi vine,

albă-i femeia

de lângă mine ;

albu-i văzduhul

pe care-l respir,

albă-i hârtia pe care înşir

albe cuvinte – mărgele pe salbă ;

cerneala mi-i albă

şi vorba mi-i albă.

Sprijinu-mi fruntea în palmă şi tac :

masa de lemn se preface-n copac.

Lăstare copacul a dat ca-n pădure,

şi-aud în pădure zvon de secure,

şi-aud în pădure glas de izvoare,

şi văz cum răsare

firul de iarbă plăpând din pământ...

Unde sânt ?

Ziua de-odată se-ntunecă greu

şi cade ca piatra peste creştetul meu :

femeia din pat are-obraz de tăciune,

sărut de minciune, oftat de minciune...

Negru-i văzduhul pe care-l respir,

neagră-i hârtia pe care înşir

versuri mai negre ca negrul de corb...

Poate sunt orb şi nu ştiu că sunt orb ?

Cântec-descântec...

De alb să mă vindec,

de negru să mă vindec...