Ai trecut iar pe strada mea,
Braţ la braţ cu altcineva.
Venise luna mai,
Iar tu râdeai, râdeai...
Și, cum priveam în urma ta,
Inima-n pieptul meu plângea, plângea.
Mi-ai lăsat clipele pustii.
Din ce simt, tu nimic nu ştii.
Și ce-i mai trist,
Nu ştii nici că exist!
Nu ştii că seri şi seri la rând
Zeci de cuvinte dragi îţi spun în gând.
Nu ştii, şi treci pe strada mea râzând!
Ai trecut iar pe strada mea
Și mă-ntreb: cine te-nsoţea?
Mă-ntreb şi mă frământ,
Făcându-mi legământ
Să nu mai ies în drumul tău,
Să nu mai am de ce să-mi pară rău!
Renunţam poate mai demult,
Dar nu vreau gândul să-mi ascult.
Eu mai insist,
Sunt încă optimist
Și-mi fac nădejdi când vă plimbaţi
Pe strada mea, sub zarzări încărcaţi.
Poate că totuşi, totuşi sunteţi fraţi...