Îmi iau zâmbetul chinuit
Pe care l-ai lăsat să-ţi scape când te-am invitat să ieşim
Îmi iau lunile de iarnă,
Mărturinsind secrete,
Topind iubirea pe care ţi-am mărturisit-o.
Şi spune, ce ai văzut la mine
Pentru a accepta acea noapte
Şi acum să laşi totul aşa?
Înecându-mă în amintiri,
Înecându-mă în adioul tău,
Sunau sirenele
Camerei noastre triste.
Liniştea te detronează,
Şi golul din interiorul meu
Se face etern şi mă distruge,
E o prăpastie între noi doi.
Îţi iei trista rutină,
Insultele şi dezgustul,
Chinul de a mă vedea alături de tine fericit.
Şi îţi iei ura şi reproşurile,
Mesajele de noapte,
În timp ce eu mă prefăceam că dorm.
Şi spune, ce ai văzut la mine
Pentru a accepta acea noapte
Şi acum să laşi totul aşa?
Înecându-mă în amintiri,
Înecându-mă în adioul tău,
Sunau sirenele
Camerei noastre triste.
Liniştea te detronează,
Şi golul din interiorul meu
Se face etern şi mă distruge,
E o prăpastie între noi doi.
Săracul de mine,
Am ştiut întotdeauna că vei pleca,
Dar nu am avut curajul
De a-ţi accepta trădarea.