Anii copilăriei mele (au fost)
Două picături de bucurie
Care s-au uscat.
Pe hainele pe care acum le port
Au devenit două pete
Care m-au bântuit.
Iubire nu mi-a dat nimeni, dar încă sper.
Ce greu (este) să găsești iubire acum când mă prăbușesc!
Mi-ai promis iubire, Doamne. Ce se întâmplă?
Există sau ți-ai bătut joc de mine? Doamne, nu tăcea!
Privesc în jurul meu oameni
Care se simt ca mine,
Ca un pion șovăielnic,
Ca un trup care doar există,
Se mișcă mecanic și supraviețuiește.
Iubire nu mi-a dat nimeni, dar încă sper.
Ce greu (este) să găsești iubire acum când mă prăbușesc!
Mi-ai promis iubire, Doamne. Ce se întâmplă?
Există sau ți-ai bătut joc de mine? Doamne, nu tăcea!