Bună, mamă, îți scriu o scrisoare,
Bună, mamă, totul e bine, ca de obicei.
Soarele străluceşte, totul e bine, ceața se lasă pe munte,
Ştii, mamă, aici nu e îngrozitor, doar că aici e Afganistan.
A-a-a! Afganistan!
A-a-a! Afganistan!
Ştii, mamă, v-am văzut în vis,
Cum surioara mea a mers în clasa a patra.
Ar trebui s-o inviți pe Ana mai des la noi,
Spune-i că ma voi întoarce, să mă aştepte.
A-a-a! Afganistan!
A-a-a! Afganistan!
Mama citeşte, iar ochii îi sunt încețoşați,
Mama plânge, unde e adevărul, unde e minciunea?
Mama nu se poate desprinde de piatra mormântului,
Fiul ei e în pământ, iar pe palmă e o foaie a acestei scrisori.
A-a-a! Afganistan!
A-a-a! Afganistan!
Abia ieri sub cerul albastru totul a fost aşa de bine,
Dar azi dimineață poştaşul i-a adus o scrisoare
În care el e aşa frumos, râde şi vrea atât de mult să trăiască,
Bună, mamă, bună, veşnicie, n-avem dreptul să-i uităm.
A-a-a! Afganistan!
A-a-a! Afganistan!