Adiós Soledad [Romanian translation]

Niciodată nu ne dezpărțim

Și de asta poate râdem în fața uitării.

Niciodată nu ne pronunțăm

Cuvinte în plus în frazele suicidare.

Niciodată nu ne revelăm secretele cele mai profunde

Și niciodată mușchii noștri nu s-au întins fără să se sărute.

Am învățat să râdem de maniile noastre,

Chiar dacă amândoi știm

Că „sunt mult mai rele ale tale decât ale mele”

Când se va termina?!

Să renunțăm niciodată nu a fost o opțiune, deși cruntul război

Va lăsa în camera noastră ceva melancolie.

Și am fost locuitori ai tuturor anotimpurilor.

Toamna și primăvara sunt cu siguranță cele mai frumoase.

De ce o numesc „iubire”, când vor să spună...

... Că acum sunt goale toate dulapurile tale,

De când buzele noastre nu se mai sărută.

Toate oglinzile mele reflectă poeme,

Chiar dacă am încercat să-mi disimulez suferința.

Lacrimi de argint ce nu valorează nimic,

Degete de tablă care pictează cuvinte,

Schimbări din cauza vântului despărțirii,

Ce pune fundația acestei răni adânci,

Care e singurătatea.

Ce pune fundația acestei răni adânci,

Care e singurătatea...

Niciodată nu ne ajunge să ne spunem un simplu „te iubesc”

Și ajungem mai departe.

Mereu le împodobim* cu pupici

Și mângâieri pe spate.

Fiecare era distras de defectele celuilalt.

Să nu băgăm în aceeași oală toate iubirile!

Dar să fim realiști! Iubirea noastră mergea bine cu vin de Oporto.

A reușit să disimuleze strabismul tău și mărimea alui meu...

Membru al religiei sfintelor tale capricii

Am fost timp de atâția ani,

Încât uneori încep să mă rog

În fața vreunui raft,

Închinându-mă și cerându-i Cerului ca un nebun,

Niște Jimmy Choo, o geantă de Louis Vuitton sau niște Manolo.

Și am fost locuitori ai tuturor anotimpurilor.

Toamna și primăvara sunt cu siguranță cele mai frumoase.

De ce o numesc „iubire”,

Dacă abia acum încep să simt...

... Această libertate și subtila fericire

De a face din cearceaf o robă,

De a putea redeveni un afemeiat

Fără să trebuiască să fiu asta pe ascuns,

De a nu avea un jandarm pe urmele mele

În timp ce transform o cană în toaletă,

De a nu fi nevoit să-ți mai ascult văicărelile.

Îmi doresc doar să găsești pacea pe care o oferi.

Adio, singurătate! Îmi doresc doar să găsești pacea pe care o oferi.

Adio, singurătate!