Zâmbetele mele şi-ale tale au pierit.
Noi mergem împreună şi suntem singuri.
Au rămas doar îndelungi tăceri,
Ce vor să spună:
Adio, adio!
Iubirea noastră, apă de mare, a devenit sare.
Buzele noastre, uscate, nu mai au cuvinte.
Priveşte-mă...priveşte-mă!
Eu ştiu că nu-i adevărat,
Nu-i adevărat că s-a sfârşit iubirea noastră.
Adio! Adio!
Adio! Adio!
Priveşte-mă...priveşte-mă!
Ascultă-mă: opreşte-te!
Nu-i adevărat, pentru că tu plângi,
Pentru că ştim că ne iubim,
Că ne iubim... şi ne despărţim.
Adio! Adio!
Adio! Iubirea mea!