Zâmbetele mele și ale tale s-au stins,
Noi mergem împreună și suntem singuri.
Ne-au rămas doar lungi tăceri, ce vor să spună:
”Adio, adio!”
Iubirea noastră, apă de mare, a devenit sare,
Buzele noastre uscate nu mai au cuvinte.
Privește-mă, privește-mă, știi că nu-i adevărat,
Nu-i adevărat că s-a sfârșit iubirea noastră!
Adio, adio!
Adio, adio!
Privește-mă, privește-mă, ascultă-mă, oprește-te!
Nu-i adevărat, de ce plângi tu?
Pentru că noi știm (Pentru că noi știm)
Că ne iubim (Că ne iubim),
Că ne iubim și ne despărțim!
Adio, adio!
Adio, adio!