Adagio [Romanian translation]

Zei, poeți, oameni mici

Toți aici, ca niște nori în trecere

Sub un pământ ingrat ce promite și limitează

Pe un cer întunecat, plin de comete

Care încântă sufletul și ne liberează

Și nu mă întreba dacă este permis

Sus sau în jos, e întotdeauna tăcut

Că inima mea va lua

O direcție fără să gândească

La motivele care înlănțuie dragostea

La câtă viață s-a dus fără culoare

Pe drumul meu, fără zgomot

Ca o respirație, un cântec

O rugăciune, un adagio

Oameni de toate vârstele, femei și bărbați

Toți aici ca să spere mâine

La un tărâm plin de iluzii inutile

Deasupra unui cer greu care apasă

El vrea răzbunare și invită să trăiască

Și nu mă întreba dacă este ușor

Corect sau greșit, voi fi priceput

Și inima mea va lua

O direcție fără să gândească

La motivele care înlănțuie dragostea

La câtă viață s-a dus fără culoare

Pe drumul meu, fără zgomot

Ca o respirație, un cântec

O rugăciune, un adagio

Zei, poeți, oameni mici

Oameni de toate vârstele, femei și bărbați

Ușori ca norii...