Actorul a ieşit în stradă
să-şi cumpere ceva salam,
Era în haine de paradă
ca voievod peste un neam.
Printre maşini, printre tramvaie,
actorul se grăbea, firesc,
părea să vină-un nor de ploaie;
perucile se dezlipesc.
O, biet actor!
O, biet artist!
Rolurile mor,
viaţa e un teatru trist!
O, biet actor!
O, biet artist!
Rolurile mor,
viaţa e un teatru trist!
Şi când s-a aşezat la coadă
cu paloş, mantie şi scut
deodată, oamenii din stradă
ca voievod l-au cunoscut.
S-au dat deoparte cu sfială,
mulţimea toată murmura
văzându-i hainele de gală
"Să ne trăieşti, măria ta!"
O, biet actor!
O, biet artist!
Rolurile mor,
viaţa e un teatru trist!
O, biet actor!
O, biet artist!
Rolurile mor,
viaţa e un teatru trist!
Republicani, mă rog, cu toţii
descoperiseră alt mod
de-a da cuvânt la noi emoţii
şi se-nchinau la voievod
Dar ploaia a venit deodată
şi ei văzând cu ochii lor
întreaga-i faţă demachiată
i-au aruncat un fel de plată:
"Lăsaţi-l dracu', e-un actor!..."
O, biet actor!
O, biet artist!
Rolurile mor,
viaţa e un teatru trist!
O, biet actor!
O, biet artist!
Rolurile mor,
viaţa e un teatru trist!