Era o dimineață de aprilie
Când ei ne-au spus să plecăm
Eu m-am întors spre tine, tu mi-ai surâs
Cum am fi putut spune nu?
O, să te veselești
Să-ți trăiești visele dintotdeauna
O, cântecele pe care le cânți
La final, pe drumul de-ntoarcere
Alunecând o privire piezișă
Către cei care cred că știu
Sub străzile cu aburi și șuiere
Diavolul șade în gaura lui
O, să navighezi departe
Spre țărmuri cu nisip și către alte zile
O, să atingi visul
Cel ascuns înlăuntru și niciodată vădit
Sub soare, spre sud, spre nord,
Păsările au zburat în cele din urmă
Cătușele oblegământului au căzut
Țăndări pe pământ
O, să călărești vântul
Să calci prin văzduhul înălțat peste vacarm
O, să râzi cu hohot
Dansând în lupta cu mulțimea
Să-l cauți pe cel a cărui mână arătă
Pasul uriaș ce se dezvăluie
Spre-a ne călăuzi de pe calea șerpuită
Ce ne preface tălpile în pietre
Cum ar suna un clopot
La sărbătoarea unui rege
Atât de repede ar trebui să bată inima
Atât de mândru capul, picioarele atât de grele
Zilele s-au dus, în care tu și eu
Ne scăldam în strălucire eternă de soare
Departe și îndepărtat
Copilul nostru comun a crescut
O, dulcele refren
Împacă sufletul și liniștește durerea
O, Albionul rămâne
Adormind spre a se iarăși ridica
Rătăcind și iar rătăcind,
Căutând un loc în care să-și afle odihna,
Puternicele brațe ale lui Atlas
Țin cerul departe de pământ
Pentru că brațele puternice ale lui Atlas
Țin cerul departe de pământ
De pământ
Cunosc calea
Cunosc calea
Pentru că brațele puternice ale lui Atlas
Țin cerul departe de pământ