Tot ce-a fost frumos odinioară
În astă-seară s-a sfârșit.
Sufletul mi-e plin de întristare,
Și cât mă doare că s-a sfârșit.
Din tot ce-a fost cândva iubire,
Un vis frumos, atâta a rămas.
Ce tristă este prima despărțire
Și cât de trist e primul bun rămas !
A plecat un tren din gară
Și cu el iubirea mea ;
Cui voi spune-n astă-seară
Somn ușor, când s-o culca ?
Singur, pentru-ntâia oară,
M-au prins zorile plângând
Pe un trist peron de gară,
C-o batistă fluturând.
Nu știu daca voi uita
Cândva de-a mea iubire,
Dar simt că-n inima mea
S-a frânt ceva...
A plecat un tren din gară
Și cu el iubirea mea ;
Cui voi spune-n astă-seară
Somn ușor, când s-o culca ?
(se repetă de la început)