De ani de zile, chipul meu nu a zâmbit,
Soarele n-a răsărit aici,
Sunt mereu toamnă, nu m-am descurcat cu asta,
N-am putut trăi fără iubire.
Mereu am sperat la ajutor de la bani și lucruri trecătoare,
Mi-am dat seama că bunurile sunt temporare,
N-am putut trăi singur,
N-am putut trăi fără iubire.
Hei...
Dar de când te-am văzut pe tine,
De când am căzut în focul tău,
E răsărit și strălucire în diminețile mele.
Hei...
De când te-am văzut,
De când privirile noastre au făcut dragoste,
E răsărit și strălucire în visele mele.
Ești floarea rară a grădinilor celor ce iubesc, așa cum te știu,
La prima privire m-ai impresionat,
Mi-ai pecetluit inima,
Ești esențială (în viața mea) de la începutul timpului.