Nu mai există basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e șmecher, iar Făt-Frumos e trist,
Cu cât urcăm în vârstă, ne suntem mai străini,
Te duci, copilărie, și devenim haini,
Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând,
Sunt două cruci de piatră și tac pe sub pământ,
Și mai era și crângul, și-un rău, și niște tei,
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei.
Strofă 1:
Te rog o clipă să mai stai,
Fă o minune să mă nasc din nou pe 9 Mai,
Să cresc cu mingea în spate la bloc,
Să fur de prin grădini caise verzi și flori de soc,
Să iubesc prima zăpadă,
Să stau cu orele în ger cu sania pe stradă,
Fă cumva, du-mă-napoi la școală,
Să-mi corup colegii toți să lăsăm iar clasa goală,
Da-mi din nou vreo 14 ani,
Ca să m-apuc de rap cu vise-n cap și fără bani,
Fă-mi părinții cum au fost,
Tineri și buni, m-au ținut la adăpost,
Adu-mi poveștile de seară,
Ce m-adormeau așa frumos ca greierii de-afară,
Nu mă trezi în lumea asta ce-i plină de fiare,
Copilărie, iartă-mă c-am vrut să fiu om mare.
Făceam p-atunci războaie cu săbii mici de nuc,
Iar după bătălie, mergeam să bem un suc,
Azi ne-omoram pe bune prin diferite căi,
Te duci, copilărie, și devenim mai răi!
Strofă 2:
Mi-atât de dor de sărbători,
De bradu’ din sufragerie și de colindători,
De-un ceai de tei, hey, de zâne și zmei,
De flori de gheață ce-mbracau geamul în polei,
Îmi lipsesc cărțile din dormitor,
Și serile-n familie la televizor,
Cel mai frumos parfum venea din cozonaci,
Ce ieșea din mâinile mamei mele dragi!
Mergeam să luăm în fugă guma cu surprize,
Apoi le jucăm la cărți în câteva reprize,
Și nu știam de bani, răutate, sau nevoi,
Copilărie unde fugi, întoarce-te-napoi,
Că m-ai lăsat să cresc, fără să mă opresc,
Și-acum numai în gânduri pot să copilăresc,
Că-mi văd în oglindă fire albe, primul rid,
Te rog, dă-mi înapoi anii ce s-au dus rapid!
Din tindă casei mele când mama îmi vorbea,
Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea,
Iar tată, orice teamă din vis mi-o spulberă,
Te duci copilărie cu fericirea mea.
Strofă 3:
Copilărie, sinonim cu fericire,
Sinonim cu strălucire, acum doar o amintire,
Amintirea orelor pierdute prin cartier,
Pe la scări de bloc sau jocuri prin șantier (doar tu),
Prima dragoste mi-ai dat,
Primele emoții, primii fluturi în stomac,
Tu la fel de tânără, eu m-am schimbat,
Tot cu tine mi-am luat primu’ pumn ce m-a făcut bărbat,
Și mi-ar plăcea să stăm la masă la o vorbă de bine,
Să-mi spui să mai rămân aici să nu mai fug de tine,
Grăbește-te te rog, că se face târziu,
Nu mă căuta când eu n-o să mai fiu.
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aș da orice pe lume, să redevin copil.