Cade ploaia și e noapte, pe autostrada cea lungă
Cît de lung e căminul meu, numai eu și nimic în plus
Kilometri trecînd, gîndîndu-mă la ea
Ce noapte, ce liniște, [numai] dacă știa
că mă grăbesc, gndîndu-mă la ea.
Mașinile pe căminul, totdeauna trecînd
Zgomotele camioanelor, accelerînd
Nu e lume pe această stradă, ploaie
Noaptea e mai întunerică, sufăr,
mă grăbesc, gîndîndu-mă la ea.
Urmăresc această autostradă fără tine1,
fără să știu dacă într-o zi te voi găsi,
voi accelera.
Barurile în această oră, se închid
Motelurile îndrăgostiților totdeauna așteptînd
Un tren îmi trece căminul, e foarte încet
În timp ce repede mi se duc gîndurile
gîndîndu-mă la ea, gîndîndu-mă la ea.
Urmăresc această autostradă fără tine1,
fără să știu dacă într-o zi te voi găsi,
voi accelera.
Gîndîndu-mă, imaginîndu-mi, durerea crește
Alunec pe o curbă,
frîna se încălzește
Acul indică o sută șaizeci.
Urmăresc această autostradă fără tine1,
fără să știu dacă într-o zi te voi găsi,
voi accelera.
Cade ploaia și noaptea pare să fie eternă
Jeloziile mă înnebunesc gîndîndu-mă la ea
Pierdut în încertitudinea și în ceața
Nu văd că aproape sînt fără benzină.
Cade ploaia și e noapte, pe autostrada cea lungă
Nu simt nici liniștea zorilor în zi
Cade ploaia și e noapte, pe autostrada cea lungă
Nu stiu dacă ea așteaptă, nu știu nimic în plus.
Cade ploaia și e noapte, pe autostrada cea lungă
Ce noapte, numai eu nimic în plus.
1. a. b. c. Lit. «fără să te am»