Am vrut să intru în oraș pe un cal alb,
Iar hangița mi-a zâmbit.
Pe pod, se pare că morarul m-a privit pieziș.
Și am rămas cu acea hangiță peste noapte.
Calul mi-a smuls frâiele, cerând la drum să ne grăbim,
Dar îndrăgostiții n-ascultă de cei mai buni prieteni.
Din noapte până-n zori m-am ospătat în acea crâșmă,
Și calului priponit i-a fost dor de mine.
Cal alb, cal alb, eu te-am pierdut pe tine.
Cal alb, de mine prin stepă ai fugit.
Cal alb, cal alb, mi-am pierdut murgul,
Numai nea, albă nea mă acoperă.
În zori m-am trezit cu durere de cap,
Nu puteam să pricep ce mi s-a întâmplat.
Unde-i a mea gazdă, cu care toată noaptea m-am îmbrățișat?
În câmp deschis, singur, în zăpadă zăceam.
Unde mi-e calul alb, unde-i a comorii desagă?
Ieri a fost vară, și azi este iarnă.
Am vrut să intru în oraș pe un cal alb,
Iar hangița mi-a zâmbit.
Cal alb, cal alb, eu te-am pierdut pe tine.
Cal alb, de mine prin stepă ai fugit.
Cal alb, cal alb, mi-am pierdut murgul.
Numai nea, albă nea mă acoperă.