Cu usa-ncuiata si totu-n juru-mi ferecat,
Sperantele-s naruite, in noapte-s tulburat,
La orice glas tresar, frica si prapad,
Parca aud soldati cum vin si lanturi parca vad.
La rasarit de soare in poart-aud batai,
Se zguduie pamantul, ah, neintelese cai,
Privesc speriat spre strada sa vad cine ma cheama
Soldati cu torte… sabii? Eram cuprins de teama,
Dar era doar Maria venind direct de la mormant,
Cu Ioan o ascultam,cum ne povestea plangand,
Pe Domnu’-n noape L-au mutat si nu stim unde-I pus,
Piatra-i pravalita si a disparut Isus.
Spre Gradina am alergat, Ioan a ajuns primul
Gasit-am piatra, gol mormantul, dar unde este Domnul?
Fasiile erau acolo, stergaru-mpaturat,
De ce pe Domnul L-au luat? Ce au de castigat?
S-a intamplat minunea, dar n-o intelegeam,
Ioan a crezut indata, dar eu nu o vedeam,
Circumstante, speculatii, nu pot sa cred, nu-s multumit,
Caci L-am vazut pe cruce pus si cum El a murit
Intors apoi acasa... vina si remuscare,
Dar I-am promis atatea, vina mea e mare,
Cum am ales in noaptea grea... eu sa zic; nu Il cunosc
Si dac-ar fi viu acum, n-are nici un rost.
De-odata casa s-a umplut de-un parfum ciudat, dulceag,
Si a fost lumina iar Isus statea in prag,
Bratele-I deschise pentru mine inc-odat’
In genunchi m-am prabusit si L-am imbratisat,
M-a ridicat duios si ochii nost’i s-au intalnit,
Mi-a daruit iertarea, caci vesnic m-a iubit,
Vina si tristetea imediat s-au risipit,
Si toata frica ce-am avut in pace s-a topit.
El e viu, El e viu, El e viu si eu sunt iertat,
Poarta-n ceruri s-a deschis.
El e viu, El e viu,El e viu, si eu sunt iertat,
Poarta-n ceruri s-a deschis.
El e viu, El e viu, El e viu si eu sunt iertat,
Poarta-n ceruri s-a deschis.
El e viu!