Inima mea era atât de grea de dorul de tine,
Braţele mele erau atât de singatice, singure şi triste,
Singur în supărarea mea, am auzit o voce plângând
O voce în pustietate, o voce din cer.
Ai credinţă în draga ta, vocea părea a spune,
Fii fidel memoriei ei, ea va veni înapoi într-o zi,
Şi deşi nu era nimeni, nimeni să vadă,
O voce în pustietate mi-a adus mângâiere.
Am avut o ceartă, am fost nemilos,
De m-ai părăsit, dragostea m-a făcut orb.
Draga mea iartă-mă, tânjesc după atingerea ta,
Ai milă, vino înapoi acum, am atât de multă nevoie de tine,
Crede-mă şi o vei auzi, acea voce de sus,
Vocea în pustietate, vocea adevăratei iubiri.
Crede-mă şi o vei auzi, acea voce de sus,
O voce în pustietate, vocea adevăratei iubiri.