Cam așa s-a întâmplat:
vin alb, noapte, cântece vechi.
Și a râs de mine
dulcea mincinoasă,
blestemata primăvară.
Ce rămâne dintr-un vis pasional, dacă
brusc mă trezesc
și nu te mai găsesc?
Simt golul lăsat de tine,
sunt disperată,
de parcă dragostea m-ar durea
și, chiar fără să vreau,
mă gândesc la tine.
Dacă, pentru a mă îndrăgosti,
acum la mine va reveni
blestemata primăvară,
de ce să mai visez, dacă
ajunge o oră să mă îndrăgostesc?
Trece ușor blestemata primăvară,
trece ușor, mă doare doar pe mine.
Ce mi-ai lăsat tu mie
e un sărut și nimic mai mult,
o mângâiere care nu pare sinceră,
un te doresc și nu te doresc,
și chiar fără să vrei
gândește-te la mine fără voia ta.
Dacă, pentru a mă îndrăgosti,
acum la mine va reveni
blestemata primăvară,
de ce să mai visez, dacă
ajunge o oră să mă îndrăgostesc?
Trece ușor blestemata primăvară,
trece ușor, mă doare doar pe mine.
~ ~ ~
Lasă-mă să te iubesc,
ca și cum iubirea ar mai trăi,
și chiar fără să vrei
gândește-te la mine fără voia ta.
Ce contează
dacă îmi este suficientă o oră pentru a mă îndrăgosti?
Trece ușor blestemata primăvară,
trece ușor pentru tine și pentru mine.
La la la la...