N-ar trebui ca toamna florile,
Să-şi piardă-n vânt pe rând culorile.
N-ar trebui ca vălul norilor,
Să poată stinge-n zbor
Soarele dimineţii.
N-ar trebui, n-ar trebui …
N-ar trebui ca dorul pe pământ,
Să ia sfârşit, pierdut şi el în vânt,
N-ar trebui cândva s-ajungă doar
Un vis amar.
Nu, nu, n-ar trebui.
N-ar trebui să poată dragostea,
Aduce lacrima, în ore lungi târzii,
N-ar trebui, n-ar trebui.
N-ar trebui ca dorul pe pământ,
Să ia sfârşit, pierdut şi el în vânt,
N-ar trebui cândva s-ajungă doar
Un vis amar.
Nu, nu , n-ar trebui.
N-ar trebui ca tu, iubita mea,
Să nu mai vii.
Nu,nu, n-ar trebui,
N-ar trebui, n-ar trebui !