Știu că nu pot să o văd.
Totul pare așa de normal,
Totul pe drept și fiecare lucru la locul lui.
Dar dacă o văd din nou
Nu există negații în replicile mele,
Îmi e de folos doar „da” și „când vrei tu”.
Săruturile sale sunt viciul meu crud...
Și chiar dacă nu știu încotro mă-ndrept,
Ea știe bine care e direcția.
Știu că nu pot să o văd,
Și știe și ea asta,
Și mi-o confirmă când își face din nou apariția.
Îmi întrerupe gândurile.
Ea se mișcă precum vântul
Și alunecă prin patul meu,
Iar dimineața se duce.
Se joacă cu fiecare sentiment,
Calculează fiecare mișcare,
Iar când devin din nou stăpân pe mine,
Deja e dimineață și se duce.
Săruturile sale sunt viciul meu crud...
Și chiar dacă nu știu încotro mă-ndrept,
Ea știe bine care e direcția.
Știu că nu pot să o văd,
Și știe și ea asta,
Și mi-o confirmă când își face din nou apariția.
Îmi întrerupe gândurile.
Ea se mișcă precum vântul
Și alunecă prin patul meu,
Iar dimineața se duce.
Se joacă cu fiecare sentiment,
Calculează fiecare mișcare,
Iar când devin din nou stăpân pe mine,
Deja e dimineață și se duce.
Se duce și mă întorc împotriva realității...
Se duce și promit să încerc măcar...
Se duce și lovitura e de fiecare dată mai grea...
Deja e dimineațã și văd din nou
Cum se îndepărtează de fiecare dată.
Deja e dimineață și se duce...
Îmi întrerupe gândurile.
Ea se mișcă precum vântul
Și alunecă prin patul meu,
Iar dimineața se duce.
Se joacă cu fiecare sentiment,
Calculează fiecare mișcare,
Iar când devin din nou stăpân pe mine,
Deja e dimineață și se duce.
O dată și încă o dată...
Și alunecă prin patul meu,
Iar dimineața se duce.
O dată și încă o dată...
Iar când devin din nou stăpân pe mine,
Deja e dimineață și se duce.
Iar când devin din nou stăpân pe mine,
Deja e dimineață și se duce. ( Și alunecă prin patul meu. )
Iar dimineața se duce.
O dată și încă o dată...
Iar când devin din nou stăpân pe mine,
Deja e dimineață și se duce.