“De cate ori mi-am cerut să mă joc, încă puțin, cu răbdarea...?
Din tot ce am trait, voi rămâne doar cu ceea ce m-a ajutat să cresc..!
De cate ori m-am cautat la miezul noptii de fiecare rid, naiva de mine..?
De cate ori am vrut sa rezolv cu tot și toate si sa ma intorc, din nou și din nou(la mine însumi)..?
Cat timp ne va costa pana sa ne intoarcem de pe drumul gresit?
Cate lupte, in numele tau, mi-au dezarmat orgoliul si sentimentele...
Mă ridic pe varfuri pentru viata mea,
Și nu mi-e rusine sa repet ca te astept de fiecare data cand mi-o ceri,
Însă o fac doar inlauntrul meu...
Respir adânc... si zbor,
Calatorind cu corpul si cu inima desprinse de pamant,
Ma trezesc a doua zi
Tânjind după ce simt in interiorul meu
Chiar dacă este departe de aici...
Cate drumuri nebune mi-au “dezordonat” notele..!!!
Însa “drumurile crează amintiri”
Care, din nou și din nou, ma tulbură...
Am invatat ca acela care ramane, nu inseamna că este mai bun,
Ci doar simte altfel...
Sunt momente de neoprit care “te prind”
Si care raman definitiv (in sufletul tau).
Respir adânc...si zbor,
Calatorind cu corpul si cu inima desprinse de pamant,
Ma trezesc a doua zi
Tânjind după ce simt in interiorul meu
Chiar daca este departe de aici...
Chiar daca este departe de aici...
Am invatat ca TREBUIE sa trăiesc
Chiar dacă este departe de aici..
și zbor...”