Atît de fragedă... [German translation]

Atît de fragedă, te-asameni

Cu floarea albă de cireș,

și ca un înger dintre oameni

În calea vieţii mele ieși.

Abia atingi covorul moale,

Mătasa sună sub picior,

și de la creștet pîn-în poale

Plutești ca visul de ușor.

Din încreţirea lungii rochii

Răsai ca marmura în loc -

S-atîrnă sufletu-mi de ochii

Cei plini de lacrimi și noroc.

O, vis ferice de iubire,

Mireasă blîndă din povești,

Nu mai zîmbi! A ta zîmbire

Mi-arată cît de dulce ești,

Cît poţi cu-a farmecului noapte

Să-ntuneci ochii mei pe veci,

Cu-a gurii tale calde șoapte,

Cu-mbrăţișări de braţe reci.

Deodată trece-o cugetare,

Un văl pe ochii tăi fierbinţi:

E-ntunecoasa renunţare,

E umbra dulcilor dorinţi.

Te duci, ș-am înţeles prea bine

Să nu mă ţin de pasul tău,

Pierdută vecinic pentru mine,

Mireasa sufletului meu!

Că te-am zărit e a mea vină

și vecinic n-o să mi-o mai iert,

Spăși-voi visul de lumină

Tinzîndu-mi dreapta în deșert.

ș-o să-mi răsai ca o icoană

A pururi verginei Marii,

Pe fruntea ta purtînd coroană -

Unde te duci? Cînd o să vii?