Am să te iubesc până la începutul lumii
Printre inorogi, scarabei şi vestale ale lunii
Cu zări neîncepute şi soarele tocmai plămădit
Cu pământul proaspăt mirosind a placentă şi flori
Abia scos din burta Universului cu mâinile lui Dumnezeu,
Ai putea spune că am închiriat lumea pentru tine
Nu oricum, nu oricând, nu cândva, ci de la facerea ei.
Am să te iubesc până la începutul lumii
Dar până atunci traversa-vom secolele ca hunii
Prădând tot ceea ce întâlnim prin ere şi în cale
Şi precum în toate războaiele pe viaţă, dragoste şi cucerire
Nu luăm prizonieri, nu profanăm eroi şi morminte
Şi împărţim lumea înainte şi după începuturile ei
Călătorim fără să oprim pământul şi te iubesc cuminte.
Am să te iubesc pînă la începutul lumii
Cu bunătatea pe care o aveau de sărbători străbunii
Şi, fiind totul atât de neînceput, fără nord şi fără azimut,
Ne vom raporta la acelaşi Adam, la aceeaşi Evă,
Vom boteza păsări, unicorni, ţinut cu ţinut
Şi aripi şi ceruri şi zboruri vom orândui
Fără să uit drumul, calea, te voi iubi neabătut.
Am să te iubesc până la începutul lumii
De la bunul ei început, de la introducerea ei
Când lava vulcanilor era încă fierbinte
Şi mările toate căutau rătăcind orizontul
Iar sfinţii aşteptau cuminţi prin biblii nescrise lumina
Eu ca un păgân mă închinam la tine cu ochii
Aşteptând străin de tot şi de toate să răsară luna.
Am să te iubesc până la începutul lumii
Şi ne vom bronza sub tot cerul ei necuprins, neatins, nepătruns
La un loc cu specii pe cale de apariţie
Pe aceeaşi fâşie de zori şi nisip cu zeiţe şi zei
Va fi o repetiţie fără potop cu Arca lui Noe,
Şi abia după ce vom aranja la locul lor nemărginirea şi leii
Ne vom apuca temeinic să punem morile de vânt şi ghioceii.