O aripă de aș avea,
Să zbor în depărtări,
Și o gazelă de aș fi
Să alerg neobosită!
Atunci în al tău suflet
Voi fi până la zori,
Iar niciodată absența
Tu nu o vei simți.
Dar e doar plăsmuire,
Că aș colinda îndrăzneț,
Iar libertatea o am,
Doar în al meu vis.
În vis sunt vânjoasă,
Sunt sub pavăza ta,
A ta bunătate
Și al tău surâs.
O, singurătate,
Singur Soare sus pe cer,
Strălucește, dar și orbește
Cu al său bliț,
De nu știu unde-i lumina,
Pe unde calc,
Sihăstria-mi este soarta.